Despre drept “in a nutshell” – Procedurile succesorale din România
În sens juridic, este cert că există „viață” și după moarte, întrucât legea asociază decesului unei persoane o serie de consecințe patrimoniale. Bunurile mobile și imobile, drepturile și obligațiile rămase în patrimoniul defunctului nu pot rămâne fără titular. Modul de transmisiune al acestora este reglementat de dreptul succesoral, iar moștenitorii trebuie să întreprindă anumite demersuri.
În dreptul român, se face distincție între procedura succesorală notarială (necontencioasă) și procedura succesorală judiciară (contencioasă).
1. Procedura succesorală necontencioasă (notarială)
Această procedură, așa cum sugerează și denumirea, presupune acordul deplin al moștenitorilor și are loc exclusiv în fața notarului public competent teritorial. Indiferent dacă sunt moștenitori legali sau testamentari, aceștia trebuie să se pună de acord în privința moștenitorilor, cotelor succesorale și compunerea masei succesorale.
Stabilirea masei succesorale nu este obligatorie în toate cazurile – moștenitorii pot solicita inițial doar constatarea calității de moștenitor și pot reveni ulterior pentru stabilirea masei succesorale și, eventual, împărțirea acestuia.
Procedura succesorală notarială poate fi inițiată la cererea oricărui moștenitor sau a oricărei persoane interesate. Notarul public are obligația de a cita toți moștenitorii cunoscuți și de a audia doi martori care să confirme că l-au cunoscut pe defunct și cunosc moștenitorii acestuia. În practică, această etapă este adesea simplificată – moștenitorii stabilesc o întâlnire cu notarul, la care se prezintă cu toții, fără a fi necesară o citare formală.
Dacă patrimoniul succesoral include imobile sau alte bunuri supuse impozitării (de exemplu, autovehicule), este necesară, înainte de termen, obținerea unui certificat de atestare fiscală de la primăria competentă. În cazul imobilelor, se impune și obținerea unui extras de carte funciară actualizat, demers efectuat de notar.
Dacă toți moștenitorii se prezintă la termenul fixat pentru dezbaterea succesiunii și nu există neînțelegeri între ei, notarul va emite un certificat de moștenitor sau, după caz, un certificat de calitate de moștenitor, document ce atestă în fața terților și autorităților calitatea de moștenitor și, după caz, transmisiunea bunurilor succesorale.
2. Procedura succesorală contencioasă (judiciară)
Dacă în cadrul procedurii notariale apar neînțelegeri între moștenitori sau unul dintre ei nu se prezintă la termenul fixat, notarul suspendă procedura și informează părțile că își pot valorifica drepturile în instanță. De altfel, părțile pot opta încă de la început pentru calea judiciară – procedura notarială nu este obligatorie.
Cele mai frecvente motive de dispută sunt:
- compunerea și valoarea masei succesorale,
- împărțirea bunurilor între moștenitori,
- contestarea calității de moștenitor (de exemplu: neacceptarea moștenirii în termen, valabilitatea testamentului, moștenitorul nu este descendent biologic al defunctului).
Obiectulprocedurii judiciare este similar cu cel al procedurii notariale: stabilirea calitățiide moștenitor, a cotelor acestora și compunerea masei succesorale lăsat dedefunct. În plus, părțile pot solicita și partajul bunurilor succesorale.
Costuri
Ambele tipuri de proceduri implică anumite costuri:
Procedura notarială: Părțile trebuie să achite onorariul notarului. Dacă procedura nu este finalizată în termen de doi ani de la deces, se datorează și impozitul succesoral.
Procedura judiciară: este supusă taxei judiciare de timbru, implică de obicei angajarea unui avocat și, în numeroase cazuri, sunt necesare expertize tehnice.
În ambele cazuri, acestea pot fi însoțite și cu tarife de publicitate imobiliară.
Societatea noastră de avocatură oferă asistență și reprezentare juridică atât în cadrul procedurilor succesorale notariale, cât și în și în cele judiciare, pentru ca interesele lor legate de moștenire să fie respectate în cea mai mare măsură posibilă.